Me - Version 3.2

Nimeni nu poate să-ţi spună povestea mai bine ca tine, brandule!

Storytelling - Platon

Printre milioanele de cursuri, open night-uri, workshop-uri şi conferinţe care îmi invadează feed-ul s-au strecurat, din ce în ce mai des în ultima vreme, cursurile de storytelling. Sună bine, nu? Storytelling. Pfoai! Ce minune! Atât de simplu şi totuşi atât de complicat. 

Păi hai să vă spun o poveste plicticoasă despre cum am învăţat eu să povestesc. Nu că m-aş pricepe foarte bine acum, dar am învăţat. Prin clasa a doua, învăţătoarea mea, Diana (proaspăt înscăunată la catedră imediat după terminarea facultăţii), avea trei idei fixe:

a. Cine scrie cu stânga, mă-sa-i proastă!

b. La ora de compunere e musai să faci compunere după imagini.

c. Nimic nu educă mai bine un copil decât băţul din fibră de sticlă. 

Ora de compunere era cel puţin meravigliosa prin prisma imaginilor din care trebuia să ne inspirăm noi, şi să scrijelim în caiete o întreagă poveste. Domnişoara Diana avea o tolba plină de: cartonaşe de prin jocuri (cred că le colecţiona sau ceva…), surprize din ambalajul gumelor de mestecat,  poze decupate din reviste… înţelegeţi unde bat. Nu era nimic acolo care ar fi putut inspira un copil de 8 ani să scrie mai mult decât ceea ce era (obviously!) în imagine.

Aici intervenea imaginaţia şi recompensa: ţi se trecea numele cu + pe un carton înrămat şi agăţat pe perete iar la 5 plusuri erai “tăticul lor”, aveai chiar drept de veto la ora de compunere. Adică să primeşti altă imagine.

ananas alb negruTrei ani am petrecut compunând texte de o pagină după câte o imagine amărâtă (de multe ori mâzgălită de colegii pe la care mai trecuse înainte să ajungă la mine), de 3-4 ori pe săptămână. Nici nu vă imaginaţi cât de greu poate fi pentru un copil să compună o întreagă poveste “interesantă” inspirată dintr-o imagine alb negru cu un ananas. Noi abia ieşisem din comunism. 

Dar ăsta era tot farmecul. Putea fi orice acolo. Conta prea puţin că era un ananas sau o raţă. Importantă era povestea. Imaginea era doar un pretext. Şi mi-a prins bine exerciţiul ăsta timp de trei ani. 

De curând, o cunoştinţă vorbea despre importanţa paginii “Despre noi” de pe site-uri şi despre cât de neglijată este ea în condiţiile în care ar trebui să spună povestea companiei, a produselor sau a serviciilor pe care le oferă. 

Apoi mi-am adus aminte că exista la un moment dat un magazin online fashionist în care poza hainelor vândute era doar o schiţă iar descrierea era o scurtă povestioară despre contextul în care poate fi purtată haina respectivă şi emoţia din acel context. Nu tu: compoziţie bumbac 100%, nu tu: comandaţi o mărime mai mare dacă purtaţi 37, nu tu nimic. Doar o poveste. Şi oamenii cumpărau. 

De ce vă scriu aici de zor despre domnişoara Diana şi magazine online cu poveşti în loc de descrieri? De astaHai, hai, îndrăzniţi! Daţi click pe rezultatele din prima pagină şi veţi realiza că majoritatea paginilor “despre noi” sunt utilitare, făcute pentru SEO (prost, de altfel) şi mai plictisitoare decât un episod în reluare din Atletico Textila.

Păi n-aş vrea eu, de exemplu, să ştiu povestea lu’ MedlifeN-aş vrea eu să aflu cum au vindecat enşpe mii de oameni în aceeaşi situaţie ca a mea (bine, la mine e incurabil…), cum au livrat cu succes milioane de bebeluşi către părinţii nerăbdători, cum s-au îngrijit ca o cloşcă de fiecare pacient care le-a trecut pragul şi cum de “casual friday” medicii şi asistentele se joacă raţele şi vânătorii, şotron şi frunza cu pacienţii în curtea spitalului? A? N-aş vrea? Aş vrea… cum să nu. Mi s-ar părea aşa, că-i cunosc şi că’s de treabă şi m-aş simţi mai în siguranţă să-i las să mă taie. De exemplu.

În schimb: “MedLife este compania care îşi dedică toate resursele pentru a asigura fiecărui client servicii medicale profesioniste…” Bla bla bla. Şi atunci: “Mie să-mi spună cât mă costă să scap!”

O poveste nu-i un lucru uşor de spus sau de scris, dar e de încercat, de exersat şi lăsat pentru mai departe. Poveştile sunt nemuritoare. Spune-o pe a ta, te rog. 

Standard

One thought on “Nimeni nu poate să-ţi spună povestea mai bine ca tine, brandule!

  1. Pingback: 15 cărţi româneşti de citit înainte de sezonul 7 din Game of Thrones - Denisa Irimia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *