Me - Version 3.2

Nu-i de glumă cu râsul

– Tu nu ştii cum e să stai o zi întreagă cu colegii, îmi zice Andrei pe un ton de zici că venea de la muncile câmpului, nu dintr-o plimbare cu clasa.
-Ă?
-Extenuant!!! Tu nu ştii cum e să râzi o zi întreagă… E foarte obositor.

Oare ştiu? Mai ştiu? Am ştiut vreodată? Sigur c-am ştiut! Mai ştiu?
Nu-i de glumă cu râsul, e chiar foarte serios.

Nu-i de glumă cu râsul

Ziua Internaţională a Râsului este în prima duminică a lunii mai. Atunci se organizeaza prin diverse ţări evenimente care stârnesc râsul, spectacole cu clovni şi şedinţe de râs colective. Râd în grup, mă.

Clovnul era a treia cea mai importantă persoană a tribului de indieni. Noi ţinem clovnii pe posturi mai înalte: miniştri, parlamentari, primari. Că nouă ne place să râdem, şi din râs dăm în plâns. Dar şi noi râdem în grup: ne adunăm din când în când în Piaţa Victoriei, cu glumele la vedere.

Bonus animus in mala re dimidium est mali” zicea Plautus; adică „într-o situaţie nenorocită, buna-dispoziţie reduce jumătate din neajuns”. Râsul acţionează direct asupra creierului care eliberează dopamină.

Cică omul de ştiinţă american Paul Ekman a identificat 19 tipuri diferite de râs dar doar unul este autentic. Am ajuns să râdem mai puţin de 1 minut pe zi, faţă de 20 de minute acum un secol. Să-ţi vină să plângi nu alta… Chiar nu-i de glumă cu râsul! Dacă ar ştii Charlie Chaplin, ar muri de inimă rea.

Nu încetăm să râdem pentru că îmbătrânim, ci îmbătrânim pentru că încetăm să râdem. Râsul ne ţine în echilibru. Fizic şi psihic. E supapa de refulare. Cum facem să o deschidem mai des?

Standard

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *