Human 2 Human

Nu-l mai dezlegaţ pe Mister, vă rog io!

Stai, stai! Nu pe Míster, ci pe Mistér. Ştii tu, lucrul ăla inaccesibil raţiunii omeneşti, necunoscut, taina, enigma. Pe ăla tot vrem să-l dezlegăm. Nu ştim exact de ce, da’ ştim că vrem să nu mai fie legat.

Vrem să ştim tot, să controlăm tot, şi dup-aia, când îl facem scăpat pe mister, ni se face dor de el, cum ni se face dor câteodată de copilărie. Şi-l vrem înapoi. ‘Cause you can’t handle the truth.

mister

Muzica e matematica curată, desenul la fel. Oricine le poate învăţa dar nu oricine poate atinge perfecţiunea cu ele. Îţi trebuie, acolo, un dram de talent, de har, de geniu, de mister. De să-i laşi pe ăia cu ochii mari şi gura căscată ca la numerele de magie: “Ia-ţi-o pe asta! Cum dreaqu’ a făcut?

La fel, o femeie dezbrăcată e doar un om în pielea goală. O femeie care încă mai poartă frânturi de haine este provocatoare, îndrăzneaţă, sexi, cuceritoare. Este ce vrei tu să-ţi imaginezi în acel moment. 

Suntem atât de avizi să deconstruim totul ca să vedem cum funcţionează şi, când credem că am înţeles şi punem bucăţelele la loc, nu mai e ca înainte. “Ceva-ul” ăla care-l făcea atât de mişto şi te-a fascinat atât de tare încât ai dezmembrat tot ca să afli ce e… nu mai e. Ţi-a scăpat printre degete. 

Ştim multe dar nu deajuns cât să mulţumim nemulţumitul din noi, care constant găseşte un nou mister de dezlegat. Îmi şi imaginez cum stau ele, misterele, legate prin diverse colţişoare de lume şi minte, liniştite şi împăcate cu soarta lor, ştiind că rostul lor pe lume este să o salveze, stând legate

Şi, din când în când, mai apare câte unul care mai dezleagă câte un mister. Se bucură el, misterul, pe moment. Mai mult de bucuria omului. Da’ vezi tu, treaba misterului era alta. Şi atunci misterul devine trist. Foarte trist. Pentru că ştie că trebuie să moară fără să-şi fi dus la împlinire misiunea şi, dacă există vreun iad al misterelor, acolo se duce. Da’ acuma, na! Ce poate să mai facă? A fost dezlegat? A fost! Trebuie să se ducă în lumea rece şi plictisitoare a misterelor dezlegate, sacrificat pe altarul curiozităţii umane.

Hai, vă rog io! Hai să nu aflăm tot. Hai să mai lăsăm şi altora mistere de dezlegat, că îmi imaginez că e un număr limitat. Ca bananele verzi pe care le primeai de Crăciun pe vremea comuniştilor şi aşteptai după ele două săptămâni, să se coacă. 

Standard

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *