Human 2 Human, Me - Version 3.2

Mintea de pe urmă

Stimaţi călători, pentru siguranţa dvs., vă rog să vă depărtaţi de marginea peronului până la oprirea trenului în staţie.

Mintea de pe urma

Pe fundal se aude gâjâit sunetul metroului spre Berceni. Urc şi îmi caut liniştită locul din colţ, ca întotdeauna. Mă strecor pe scaun cu grijă să nu deranjez vecinii şi ridic privirea. Doi bocanci galbeni, cu şireturi legate cu fundă, dansează în ritmul maşinii de cusut. Sar în sus, când unul, când celălalt, cu pauze sacadate dar bine punctate atunci când trenul schimbă viteza.

Gândurile mele intră în ritmul impus şi mintea mea aleargă de la o poveste la alta, de la o regulă de scriere la alta şi, în tot haosul ăsta, senzaţia de “poţi s-o faci şi tu!” nu dispare nicio clipă.

Dacă ţi se pare că ştii deja cum să scrii, atunci du-te la cursul Livianei pentru minimum 10 poveşti de viaţă,vomitate raw” în 10 minute, chiar de autori. Cine ştie, poate peste câţiva ani unii dintre ei vor fi celebri şi poţi să te lauzi pe la petreceri că le-ai fost coleg la un workshop, şi pe vremea aia chiar scriau naşpa.

Dacă nu ţi pare că le ştii pe toate (nici nu ştiu cine naiba o să citească paragraful ăsta, doh!) atunci du-te pentru structură, claritate, indicaţii tehnice, recomandări de cărţi şi răspunsuri – pe mai multe voci şi din perspective diferite – la întrebările tale.

Dacă vrei să mergi da’ ţi-e um picutz frică să te expui / să fii judecat de o ceată de oameni pe care nu-i cunoşti, gândeşte-te că şi ei se simt cam la fel. Deşi n-or să recunoască toţi.

Mă întorc agale de la cursul Livianei. Merg greu prin zăpada plină de urme de bocanci de pe străduţă mea şi mă simt exact ca atunci când termini de citit o carte bună şi vrei să-ţi găseşti armele cât să-i convingi şi pe alţii să o citească.

Merg agale şi caut în urmele din zăpadă, mintea de pe urmă. Bocancii galbeni au rămas să-şi continue dansul.

Standard

2 thoughts on “Mintea de pe urmă

  1. Bryce says:

    Îmi place acest titlu şi stare de spirit. Am învăţat şi eu să mă bucur de lucrurile simple, din alte motive decât tine, dar abia atunci ştii ce puţin îi trebuie unui om pentru asta. Dar din acel “puţin este neapărat să facă pacea, liniştea sufletească mai mult decât orice altceva. Să fii bine!

  2. Aşa că m-am trezit cu un teanc de cărţi despre care nu-mi mai aduc aminte prea multe – în afară de nişte titluri ca Omul de aur sau The Forsyte Saga –, genul de romane cu câte două–trei volume cel puţin şi despre care nici nu pot să-mi dau seama, cu mintea de acum, dacă erau sau nu pentru vârsta mea sau dacă erau cu adevărat bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.