Human 2 Human

Eu, când mă plictiseam, sunam la robot…

…învarteam uşurel de rotiţă: 958… Ţâârr, ţââârrr, ţââârrr… click… ”La semnalul următor va fi ora…” şi aşteptam cuminte să termine tanti cu voce blândă, de zis sacadat orele, minutele şi secundele. Apoi închideam.

Romtelecom a oferit serviciul de “ora exactă” mai bine de 30 de ani. Am aflat mai târziu că vocea blândă de la 958 aparţinea crainicei TVR Georgeta Perlea.

ora exacta

Dap, asta făceam la 7-8 ani când mă plictiseam singură în casă, aşteptând să vină ai mei de la “joburi”. După ce epuizăm toate modalităţile de a mă juca cu ceva, sunam la robot. Pentru că robotul îmi putea spune exact cât timp mai trebuie să stau singură. În plus, robotul nu te judeca când îl sunai şi răspundea de fiecare dată.

Sunatul la robot era o distracţie în sine. Nu aş fi sunat niciodată la robot când era cineva acasă. Nu aveam de ce. În plus, era aşa ca un mic secret între mine şi robot. Eu ştiam pe de rost toate inflexiunile vocii de la celălalt capăt iar robotul era la dispoziţia mea oricând aş fi sunat.

plictisealaGeneraţia care este acum la vârsta la care plictisita de mine suna la robot… generaţia asta crescută cu internetul… sună şi ea la robot. Un pic altfel, dar tot “la robot”.

Exemplul 1: Ştiţi povestea cu apelurile false la 112: în 2015 au fost 15.561.664 de apeluri la serviciul de urgentă 112. Dintre acestea, 62% au fost false. Din cele 9,6 milioane de apeluri false, majoritatea au fost glume proaste.

Exemplul 2: Ştiţi povestea dintre Zmenta şi Codrin care a trimis hoarde de followeri să trolleze paginile de brand de pe FaceBook.

  • O generaţie de copii foarte plictisiţi

La copii, conştientizarea stării de plictiseală necesită un anumit nivel de dezvoltare a structurilor cognitive implicate, nivel disponibil după vârsta de aproximativ 6-7 ani, când începe să se dezvolte capacitatea internă de automotivare. Copiii mici nu se pot plictisi!

Copiii care utilizează excesiv tehnologia ajung, ca urmare a suprastimularii neuro-cognitive de un anumit tip, să devină dependenţi de acest tip de stimulare vizuală şi să “se plictiseasca” de orice altceva care nu generează acelaşi nivel de neurostimulare. Poate vreţi totuşi să vedeţi şi studiul privind utilizarea internetului în familie făcut de Salvaţi Copiii.

  • “Puţine branduri e oameni, multe branduri e roboţi”. De aici.

Print screen-urile de mai jos sunt mesaje private de pe o pagină de brand. Şi nu le-am căutat mult. Şi sunt mult mai multe decât cele 4 pe care le vedeţi aici. Prea multe. Ei sunt cei care sună acum la robot. Pentru că robotul răspunde întotdeauna şi nu îi judecă. Robotul e acolo să îi ajute şi să le răspundă la întrebări pentru ca robotul din spatele unei pagini de FaceBook este de cele mai multe ori un om.

Şi dacă robotul nu răspunde, poţi întotdeauna să cauţi un alt robot.

sunalarobot2

  • Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa

Annie Britton şi Martin J. Shipley au realizat un studiu pe 7524 de persoane în ceea ce priveşte plictiseala. Au vrut să afle dacă oamenii care sunt plictisiţi riscă să moară mai repede decât cei care nu sunt. Rezultatul a fost unul afirmativ. Deci da, putem să ne plictisim de moarte.

Standard

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *