Ţara Minunilor

La capăt de om frumos

om-frumos

Ce te faci când nu mai vrei să fii om frumos? Păi ce dracu’ să te faci? Ce erai şi înainte.

Dacă înainte să fii om frumos stăteai acasă cu părinţii deşi ai 35 de ani, apăi fix asta vei face şi după ce nu vei mai fi om frumos. Dacă înainte să fii om frumos furai din buzunare, apăi fix asta vei face şi după ce îţi trece frumuseţea.

Nu cred că oamenii se schimbă fundamental. Cred că se adaptează şi cred că pot corecta comportamente şi dezvoltă abilităţi dar fondul de bază, ăla de-l aveai la tine când ai crăpat ochii pe planetă, ăla nu se modifică.

Faza cu frumuseţea e că trece. Şi când trece… cu ce rămâi? Poţi fi om frumos pentru un moment, aşa în stilul celor 15 min de faimă, dar dup-aia? Dup-aia eşti om urât sau te întorci la ce erai înainte să fii frumos?

Şi dacă e vorba doar de un moment de frumuseţe, atunci fă-l să conteze. Fix atunci când e reflectorul pe tine de frumos ce eşti, nu urla că “aşa nu se mai poate!“. Urlă cum să facem noi ăştia mai puţini frumoşi să ne fie tuturor bine. Fii frumos până la capăt. Asumă-ţi frumuseţea asta trecătoare şi câştiga-ţi sufletul ăla de om bun, mai mult decât prin prisma unei expresii. Hai că poţi! Ştiu că frumuseţea interioară dă rar pe afară da’ măcar încearcă…

Ăia de acum 27 ani, când n-au mai vrut să fie golani, au făcut o revoluţie pe care canalele de ştiri o numesc acum “evenimentele din ’89“. Ăia nu erau frumoşi. Erau la capătul puterilor şi al răbdării. Tu când ajungi la capătul “frumuseţii“?

Standard

One thought on “La capăt de om frumos

  1. Pingback: Gânduri după 20 de zile de #rezist - Denisa Irimia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *