Ţara Minunilor

Eu şi România: it’s complicated

Eu şi RomâniaDacă eu şi România am fi pe canapeaua psihologului să vorbim despre relaţia noastră, aş spune sincer că n-am iubit-o niciodată. Am luat-o de-a gata şi, ca pe orice cal de dar, n-am căutat-o la dinţi.

Dacă eu şi România ne-am întâlni pe pod în Tineretului, sub o ploaie fierbinte de vară, aş încerca să o apăr de vicisitudinile vremii, cel puţin până ajungem la un adăpost.

Dacă eu şi România ne-am intersecta la Sarmizegetusa, aş râde zgomotos de ea; de cum şi-a uitat obârşiile şi nevoile şi neamul. Aş râde şi m-aş asigura că mă aud şi alţii.

Dacă eu şi România am pleca în vizită în ţări străine, aş încerca să o învăţ ce fac alţii bine şi ea nu. Ca să ştie. Să n-aibă scuză.

Dacă eu şi România am fi bolnavi, România şi-ar săpa singură groapa şi s-ar aşeza cuminte în ea, convinsă că face ceea ce trebuie.

Dacă eu şi România am sta la aceeaşi coadă la taxe şi impozite, România ar sta la coada greşită. Şi ar avea şi dosarul incomplet.

Dacă eu şi România am fi singurii supravieţuitori pe o insulă pustie, România ar face haz de necaz, ca să treacă timpul. Nu s-ar apuca să construiască o barcă şi nici să facă focul. Pentru că România crede în minuni.

Dacă eu şi România am intra împreună în afaceri, ne-am certa ca la uşa cortului pentru principii, nu pentru bani.

Dacă eu şi România am ieşi să bem o bere, aş asculta-o fără s-o întrerup şi fără s-o judec. Aş asculta şi aş încerca s-o înţeleg. Apoi i-aş spune că am fost şi eu în locul ăla întunecat în care e ea acum şi că poate să răzbească. I-aş spune că ştiu cum se simte, dar nu cred că aş simţi ceva pentru ea. 

Dacă eu şi România am fi pe canapeaua psihologului să vorbim despre relaţia noastră, i-aş spune sincer că n-am iubit-o niciodată… dar că mi se face atât de dor de ea câteodată.

Ştiu sigur că România mi-ar răspunde şi ea: “Ba pe-a mă-tii, bă!”. Şi am avea cei mai mişto copii bipolari din cartier.

P.S. Articol scris pentru că Guerilla vrea să ştie care (mai) e relaţia mea cu România. 

Standard

One thought on “Eu şi România: it’s complicated

  1. Pingback: Centenar pe obligate - Denisa Irimia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.