Me - Version 3.2

Potoliţi-vă cu dezvoltarea personală! Ştiu eu un film mişto

Eu sunt Xenială. Cică nu-i de rău. Aşa au zis nişte oameni. Pare-se că cei născuţi între 1977-1983 sunt o specie aparte, veriga lipsă: au avut o copilărie analogă şi o maturitate digitală. Şi cum ei se află fix între Generaţia X şi Millennials, i-au numit Xennials. Atât s-a putut la capitolul inspiraţie! 

Specialii ăştia” au acum +/- 35 de ani and boy! do they have issues: generaţia de sacrificiu, generaţia cu cheia la gât, etc. (etc.=end of thinking capabilities). Asta nu înseamnă că sunt nişte victime. Deloc. Sunt doar un pic confuzi, prinşi aşa între generaţii, şi ca atare sunt extrem de influenţabili când vine vorba de “dezvoltare personală” şi “ce fac eu cu viaţa mea”.

dezvoltarea personala-rise of the guardians
Înţeleg de pe la nişte oameni deştepţi că trebuie să îţi setezi trei valori fundamentale pentru tine şi că toate acţiunile tale trebuie să se plieze pe ele ca să fii fericit. Tot dau peste “personal mantra” şi “personal values” şi “how to be an adult” stuff care încearcă să explice cum să faci să-ţi aliniezi “planetele”.

Eu m-am tot aliniat:
M-am aliniat speriată în curtea şcolii în prima zi.
M-am aliniat cu gândurile împrăştiate pe peronul metroului spre facultate.
M-am aliniat obosită să dau cu cartela la intrarea în clădirea de birouri şi m-am aliniat la ziua de salariu convinsă că îl merit.

Un singur lucru am uitat să aliniez: pe mine.  În toată învălmăşeala de alinieri ale vieţii, am uitat să mă aliniez pe mine. Şi ca mine or mai fi şi alţii. Probabil pentru că nici n-am ştiut cum şi nici n-am ştiut că avem nevoie. , da’ nici nu m-am grăbit aşa să-mi caut un terapeut / coach / mentor / yoghin care să mă ajute să mă aliniez. Acum mă uit în jur şi pare că sunt mai mulţi d-ăştia, decât d-ăia de caută să se alinieze.

Ca să vă economisc nişte timp şi bani, dacă vreţi să înţelegeţi toate bălmăjelile psihologice de mai sus, uitaţi-vă la Rise of the Guardians . Măi! Filmul e genial (şi cartea e bună) dar e musai să vă uitaţi la el dublat în română. Pentru că Moş Crăciun are accent moldovenesc şi ăsta e tot farmecul.

Când Moş Crăciun îi spune lui Jack Îngheţ: “Ăsta ie şentrul tău!”, e distilarea supremă a întregului concept de “eşti fericit când ceea ce simţi înăuntru, se aliniază cu ceea ce faci la exterior”. E explicat ca pentru copii. N-ai cum să nu înţelegi ce ai de făcut.

You cannot conspire for happiness. It is impossible. The fact that you think there are rules to happiness, that’s actually preventing you from being happy.

Deci, se poate mai uşor cu dezvoltarea personală pe scări?

Standard

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *