Human 2 Human

Munca, mintea şi inima

Stă în faţa mea, pregătită să se justifice. Pare că şi-a repetat de multe ori, în gând, cuvintele pe care urmează să le spună. Ca să se convingă pe ea. E scundă, blondă, cu ochi verzi-gălbui ce ascund cu grijă secretele unei lumi învolburate, şi-o văd cum îşi indreaptă coloana, semeaţă, de parcă ar vrea să exprime cu tot corpul hotărârea luată:

“- Băi, simţeam nevoia de o schimbare. După 10 ani…
– Şi nu puteai să te tunzi?!”

munca, mintea si inima
Continue reading

Standard
Human 2 Human

Nu există loc mai mişto de călătorit decât în mintea altui om!

Când ştii că timpul e atât de puţin, prioritizezi uneori greşit. Le prioritizezi pe ale altora înaintea alor tale. Toţi facem asta într-o oarecare măsură, altfel am fi cu toţii nişte egoişti insuportabili. Atât de egoişti încât n-am mai avea în jur pe nimeni cu care să fim egoişti.

Ăştia de lângă noi ne înghit aşa, cu bune şi rele, din moment ce n-au plecat la prima dovadă de egoism. Noi… ne recompensăm după posibilităţi. Uneori mai mult decât e cazul, alteori deloc sau chiar mai rău. Continue reading

Standard
Human 2 Human

Nu-l mai dezlegaţ pe Mister, vă rog io!

Stai, stai! Nu pe Míster, ci pe Mistér. Ştii tu, lucrul ăla inaccesibil raţiunii omeneşti, necunoscut, taina, enigma. Pe ăla tot vrem să-l dezlegăm. Nu ştim exact de ce, da’ ştim că vrem să nu mai fie legat.

Vrem să ştim tot, să controlăm tot, şi dup-aia, când îl facem scăpat pe mister, ni se face dor de el, cum ni se face dor câteodată de copilărie. Şi-l vrem înapoi. ‘Cause you can’t handle the truth.

mister

Continue reading

Standard
Human 2 Human

Cui îi e frică de Ahmed?

Mie. Mie mi-e frică de Ahmed. Şi nu de Ahmed arabul, musulmanul, islamistul, ci de toţi Ahmezii din lume: de Ahmed care trece cu camionul prin mulţime omorând 100 de oameni ieşiţi să sărbătorească, de Ahmed care pune bombe la Jocurile Olimpice, de Ahmed care coordonează lovituri de stat, de Ahmed în uniformă de poliţist sau cu cagulă albă pe cap care omoară oameni de culoare, de Ahmed care pune bombe în aeroport, de Ahmed care sparge vitrinele magazinelor româneşti, de Ahmed care goneşte din casele lor sute de mii de oameni, de Ahmed care a adus Venezuela în situaţia de muri de inaniţie, de Ahmed care intră în şcoală şi împuşcă tot ce-i iese în cale, de Ahmed care deschide focul în cinematografe şi în redacţii de ziar, de Ahmed care externează oamenii bolnavi lăsându-i pe marginea drumului să moară pentru că n-are chef de hârţogăraie şi de Ahmed care a readus sclavia în România; mi-e frică de toţi aceşti Ahmezi.

Continue reading

Standard