Mie. Mie mi-e frică de Ahmed. Şi nu de Ahmed arabul, musulmanul, islamistul, ci de toţi Ahmezii din lume: de Ahmed care trece cu camionul prin mulţime omorând 100 de oameni ieşiţi să sărbătorească, de Ahmed care pune bombe la Jocurile Olimpice, de Ahmed care coordonează lovituri de stat, de Ahmed în uniformă de poliţist sau cu cagulă albă pe cap care omoară oameni de culoare, de Ahmed care pune bombe în aeroport, de Ahmed care sparge vitrinele magazinelor româneşti, de Ahmed care goneşte din casele lor sute de mii de oameni, de Ahmed care a adus Venezuela în situaţia de muri de inaniţie, de Ahmed care intră în şcoală şi împuşcă tot ce-i iese în cale, de Ahmed care deschide focul în cinematografe şi în redacţii de ziar, de Ahmed care externează oamenii bolnavi lăsându-i pe marginea drumului să moară pentru că n-are chef de hârţogăraie şi de Ahmed care a readus sclavia în România; mi-e frică de toţi aceşti Ahmezi.

Continue reading →